De foarte mult timp îmi doream să vizitez Delta Dunării. Citisem mult despre această destinație, despre zonele care se pot vizita și cât de frumoasă poate fi, cu toată flora și fauna sa, deja celebre în lume.

M-am hotărât să o vizitez într-un weekend din luna august. Orașul în care locuiesc este la o aruncătură de băț…peste Dunăre  ..de Tulcea, așa că m-am gândit să mă aventurez în a descoperi una dintre marile capodopere ale naturii, considerată un paradis natural unic în lume.

Mi-am făcut itinerariul pe zile, m-am informat asupra obiectivelor turistice pe care urma să le vizitez și am efectuat rezervarea către unitatea de cazare.

Am hotărât să merg în satul turistic Mahmudia, pe brațul Sf. Gheorghe, iar cazarea am ales-o la o pensiune de 3 stele cu piscină. Am optat pentru tipul de masă demipensiune, unde aveam să gust și să mă bucur de savoarea mâncărurilor din pește, timp de 3 zile.

Ziua plecării a sosit, așa că am pornit la drum încrezătoare, plină de bucurie și entuziasm, caci urma să vizitez una dintre cele mai mari și frumoase delte din Europa, pe lânga cea a Volgăi (Rusia).

Drumul a fost destul de bun, străzile fiind asfaltate recent. Pe traseul stabilit cu grijă de acasă, am mai făcut câteva opriri în care am vizitat și câteva mănăstiri (Cocoș, Celic-Dere, Saon), aflate în județul Tulcea și pe care vi le recomand cu căldură, fiind o oază de liniște sufletescă.

Când am ajuns la destinație, proprietara unității de cazare ne-a întâmpinat bucuroasă, făcându-ne o mică prezentare a locației. Apoi ne-a condus în camera rezervată pentru noi.

Încântarea pe care o aveam respirând aerul curat și adulmecând aromele ce veneau din bucătăria pensiunii m-au relaxat pe loc, uitând de oboseala acumulată pe drum.

Mâncarea de prânz, gătită chiar de gazdă, te făcea să te simți ca acasă. Una dintre specialitățile servite a fost o tocană marinărească din crap, servită cu mămăliguță, urmată de pește la tigaie, nelipsit din meniurile bucătăriei tradiţionale lipovenești. Eu nu sunt un fan al meniului pescăresc, însă aceste bucate, gatite de oameni ai locului, chiar au fost delicioase. Următoarele ore mi le-am petrecut pe faleza Dunării, brațul Sf. Gheorghe, unde m-am plimbat, am mâncat înghețată și am admirat vaporașele cu turiștii, care plecau către canalele Deltei, excursie de care urma să mă bucur și eu, a doua zi.

Dimineața următoare a început cu un mic dejun tradițional, ca în Deltă, cu o salată de icre de știucă, asezonată cu roșii foarte gustoase. Imediat după, ne-am deplasat către locul de unde urma să ne îmbarcăm pe vaporaș, pentru a explora canalele înguste ale Deltei și lacurile cu frumoasele peisaje cu nuferi albi și galbeni, precum și o varietate a speciilor de păsări. De altfel, mă asigurasem de cu seară că am bateria telefonului încărcată, ca să pot imortaliza toate aceste minunății ale naturii. Și.. ne-am pus în mișcare. 😊

Am avut noroc ca domnul care cârmuia vaporașul ne-a lăsat să stăm în față, iar ceilalți turiști îmbarcați au fost îngăduitori. Calatoria a început lent, cerul era senin, iar aerul un pic tăios, dar plăcut. Încercam să cuprind cu privirea tot peisajul și să nu scap ceva din vedere. Pe marginea canalului era stuf și papură, dar și sălcii pe ici, pe colo. Prima dată am intrat pe Canalul Litcov, unde am văzut cățiva pelicani gălăgioși aflați pe uscat, și, desi, nu ne-am putut apropia mai mult cu vaporașul, am fost bucuroasă să văd și lebedele albe, pline de grație și mândre că sunt admirate de noi. Am intrat și pe Canalul 13, unul dintre cele mai romantice și frumoase canale pe care le-am văzut. Bărcile și vaporașele se strecurau cu greu prin canal pentru că era destul de îngust, iar lateral erau doar sălcii pletoase, ce îngreunau mersul bărcii în care ne aflam. Am respirat o liniște profundă, care te făcea să meditezi și să uiți de tot. Din când în când, vedeam pescăruși care zburau din creangă în creangă sau chiar în fața vaporașului nostru. Pe tot cuprinsul plimbării cu vaporașul am simțit mirosul puternic de pește și de mlaștină specific deltei.

Trecând prin Lacul Rotunda, l-am găsit la fel de frumos cum îl găsisem în poze. Pe tot cuprinsul canalelor, am descoperit case de pescari, care în cursul săptămânii erau locuite de aceștia. Își prindeau peștele cu plase și undițe viu colorate, iar în weekend se întorceau în sate la familiile lor. Trebuie să știți că acele căsuțe nu au curent electric.

Lacul Cuzmințiul Mare este un loc în care am avut surprinderea să observ culturi întregi de nuferi galbeni, protejați prin lege. Nuferii albi se trecuseră deja, fiind înfloriți doar în perioada mai-iunie. Nuferii galbeni sunt un pic mai mici la petale și grad de desfacere, dar la fel de frumoși și regali precum cei albi. Am scos imediat telefonul și am reușit să surprind nuferii și lacul în toată splendoarea, iar barcagiul nostru a încercat să intre cat mai mult cu putință în centrul lor, fără a se înfunda motorul cu rădăcinile lor și fără a le dăuna. Lacul Cuzmințiul Mic este un lac la fel ca cel anterior, doar că mai mic ca întindere, încărcat de nuferi galbeni și brotăcei, care săreau pe frunzele acestor flori delicate.

Lacul Gorgova mi s-a părut cel mai mare ca întindere, privind în zare doar o întindere imensă de apa. Aici timpul se comprima și momentele se simțeau unice și speciale. Aș fi vrut sa pot opri timpul în loc și să rămân pentru mai mult timp acolo, în vaporașul din mijlocul lacului, fără nimic altceva în jur, cu sentimentul plăcut de libertate deplină.

Când am ieșit din cuprinsul acestui lac am ajuns în zona sălciilor, unde am descoperit cormoranii, păsările deltei și egretele. Pe Lacul Potcoava am găsit bucuroasă cai sălbatici maronii și vaci sălbatice, ce stăteau relaxate pe maluri, în pace deplină și în căutare de hrană.

Plimbarea a durat 3 ore, timp în care am reușit să uit de toate gândurile și problemele cotidiene, să mă răsfaț cu briza aerului răcoros de pe canale și să mă relaxez într-un mod extraordinar.
Și ca să încununăm acea plimbare, la prânz am servit celebrul borș de pește, alături plachie de pește. Am rămas la piscina unității de cazare pentru a face plajă și pentru a admira pozele din telefon. Seara mi-am petrecut-o plimbându-mă pe faleza din Sf. Gheorghe și admirând apusul roșiatic.

Ultima zi de sejur a trecut rapid, era ziua în care trebuia să facem check-out-ul. După servirea micului dejun ne-am luat la revedere de la gazda unității de cazare, care a fost foarte amabilă și primitoare cu noi și ne-am hotărât să mai facem câteva opriri în drumul spre casă. Așa că am vizitat Cetatea romană Halmyris, aflată la 3 km de satul Murighiol. Cetatea are o formă trapezoidală cu 15 turnuri și valul de apărare. Tot la Halmyris, în cripta basilicii, au fost descoperite moaștele celor mai vechi martiri creștini atestați în Dobrogea, Epictet și Astion. Am mai vizitat Muzeul Satului Pescăresc Tradițional, aflat la 26 de km de Mahmudia, pe care vi-l recomand cu drag. Aici exista 10 casuțe tradiționale pescărești, amplasate pe 3 alei (indicând cele 3 brațe ale Dunării), ce ilustrează un mini sat, care adapostește chiar și o bisericuță și 2 mori, langă care toți turiștii aflați acolo veneau să se pozeze.

Aș putea spune că vizita mea în Delta Dunării a fost o experiență unică, pe care aș repeta-o oricând și o recomand tuturor celor care nu au vizitat încă feerica Deltă, loc din care te întorci încărcat de energie, mai viu și cu mult optimism, cu mai multă prețuire pentru viață, cu mai mult respect pentru natură.

Voi reveni cu plăcere în Delta Dunării pentru a-mi lua doza de bucurie, ori de câte ori voi simți nevoia. Și același lucru vă recomand și vouă, dacă vreodată simțiți că vă scade nivelul de optimism.

Cu drag,

Geanina